Tecuciul, aidoma multora dintre aşezările urbane ale Moldovei – investit fiind pentru vreme îndelungată şi cu prerogativa de reşedinţă a unui ţinut străvechi şi bogat – şi-a croit, de-a lungul existenţei sale multiseculare, un drum propriu, locuitorii de aici reuşind să-i identifice şi să-i dezvolte însuşirile esenţiale. Făcând un bilanţ al acestora, vom constata că cele mai importante dintre înclinaţiile sale au fost determinate de evenimentele istorice care nu l-au ocolit şi în care a ştiut să se implice în mod responsabil, de proliferarea iniţiativelor culturale şi afirmarea unui potenţial intelectual de excepţie sau de comportamentul civilizat şi excesiv de ospitalier al locuitorilor săi.

Harta Municipiului Tecuci

1.Muzeul de istorie"Teodor Cincu" - Str. 1 Decembrie 1918, nr.36

Muzeul de Istorie „Teodor Cincu" este un muzeu de arheologie, artă plasatică și numismatică din Tecuci. Muzeul deține cea mai însemnată parte a patrimoniului arheologic descoperit la Poiana, cetatea antică Piroboridava. Clădirea actuală este monument de arhitectură și a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către un arhitect italian, al cărui nume rămâne necunoscut. Inițial, a avut ca destinație un imobil de locuit al boierului Anton Cincu, tatăl fostului primar tecucean Teodor Cincu. Muzeul a fost înființat pe baza colecțiilor particulare ale lui Mihai Dimitriu și Constantin Solomon. Ideea creării unui muzeu în municipiul Tecuci s-a născut mai ales prin descoperirea în acest ținut a multor vestigii antice, precum și a altor rămășițe cu mult mai vechi, datând de la sfârșitul epocii de piatră. A funcționat până în 1934 în cadrul Liceului comercial din Tecuci. Din 1934, muzeul s-a îmbogățit cu colecția de arheologie achiziționată de la Mihai Dimitriu, primul custode al unității, și cu o colecție de coleoptere aparținând prof. Alecu Alesînschi, colecție dispărută odată cu reorganizarea muzeului în 1965. În timpul celui de al doilea război mondial, în focul marelui bombardament de la 4 aprilie 1944, au dispărut o serie de obiecte (monede antice, podoabe de proveniență arheologică, mărgele, fibule, vase geto-dacice). După cel de-al II-lea Război Mondial, muzeul are un profil mixt având colecții de arheologie, numismatică, artă, istorie, memoriale. A fost restaurat în 1965. În 1974, patrimoniul muzeului a fost îmbogățit cu materialul arheologic provenit din campaniile 1926 - 1951 efectuate de profesorii Radu și Ecaterina Vulpe în stațiunea de la Poiana-Nicorești (Piroboridava), și aflate până atunci în depozitele Institutului de Arheologie București. Începând cu data de 10 august 2014, prin Proiectul de hotărâre al Consiliului Local al municipiului Tecuci, muzeul și-a schimbat numele în Muzeul de Istorie „Teodor Cincu" Tecuci. Dintre exponate menționăm: piese din neolitic (topoare, cuțite, râșnițe, ceramică din culturile Cucuteni și Criș), epoca bronzului (ceramică de Monteoru), epoca fierului (vase de provizii), urcior cu masca zeului Dyonisos, depozite de podoabe și arme dacice (secolele IV - III a.Ch.), tezaurul de monede emise de cetatea Callatis, din bronz aurit, pahar de sticlă cu inscripție grecească; (maxilar) fosil de rinocer lânos etc.

2.Colegiul Național "Calistrat Hogaș"-Str. Costache Racoviță, nr.20 bis

Întemeiat în toamnă anului 1878, ca urmare a eforturilor susținute de farmacistul Costache Racoviță și publicistului Gh. Misail, deputați în Parlamentul țării, acesta va funcționa, pentru început, ca Gimnaziu Real de băieți. În primul an, când a început să-și desfășoare activitatea într-una din sălile vechii Primării, școală a avut doar o singură clasă (cu 51 elevi), printre profesori numărându-se: Ion Mazăre - un ardelean cu studii superioare făcute la Viena și Munchen - care a exercitat și funcția de director până în anul 1890 și Calistrat Hogaș. Primul preda matematica, celălalt istoria și geografia. Între 1879-1887, Gimnaziul a funcționat în casele Smarandei Iacovache, din strada Barcăului nr.5 (în fostele clădiri ale administrației VITIMAS, din strada Gh. Pătrașcu de astăzi). Din 3 septembrie 1889, acesta avea, în sfârșit o clădire proprie, cu încăperi adecvate desfășurării în bune condiții a procesului de învățământ. Între anii 1901-1913, conducerea școlii a fost încredințată distinsului profesor de limba română Justin Brândușanu, venit tot din Transilvania. În timpul directoratului său, mai puțin spus din anul 1910, școala a preluat numele lui Dimitrie A. Sturza, fost Prim-ministru al României care decedase cu un an în urmă. De la 1 septembrie 1921, în urma stăruințelor prof. Ștefan Corodeanu, Gimnaziul s-a transformat în Liceu Real de băieți, oprindu-se astfel exodul elevilor din Tecuci spre liceele similare din Galați, Brăila sau Bârlad pentru a urma clasele superioare. În cadrul acestei unități de învățământ remarcăm câteva inițiative notabile ale cadrelor didactice. Astfel, în amfiteatrul destinat experiențelor fizico-chimice, în seara zilei de 9 martie 1897, prof. C. M. Vișinescu a realizat prima iluminare cu electricitate din localitate. În perioada interbelică, profesorii și elevii de aici au desfășurat o susțiuntă activitate cultural-ștințifică prin mijlocirea propriilor societăți ,,Tudor Pamfile" sau ,,Ștefan Petică". În anul 1933, a fost creată o fanfară alcătuită din 28 elevi instrumentiști dirijați de capelmaistru Luca. Aceasta avea să se remarce în cadrul concursurilor ,,Tinerimii române" și să-l încânte și pe Regele Carol al II-lea. Pe parcurs, instituția de învățământ a cunoscut numeroase transformări, cele mai importante înregistrându-se în 1948 - anul în care a devenit Școală Medie mixtă și, respectiv, în 1977 când, potrivit nevoilor societății de tip comunist, s-a transformat în Liceul Industrial nr.2, fiind integrat rețelei de școli patronate de Ministerul Industriei și Construcțiilor de Mașini. În preajma aniversării centenarului, liceul s-a mutat într-o clădire nouă, modernă și multifuncțională. Din luna octombrie a anului 2003, unitatea școlară devine Colegiul Național ,,Calistrat Hogaș" cu profil real-umanist. Din anul școlar 2001/2002 au fost reînființate și clasele de gimnaziu. În prezent, școala este frecventată de aproximativ 1.000 de elevi. De-a lungul anilor, aici au funcționat ca profesori (unii și că directori): I. Georgescu, George Hilt, C. M. Vișinescu, I. M. Rașcu, I. N. Dianescu, Alexandru Nicolau, Ștefan Corodeanu, Dimitrie Hârlescu, Constantin Cihodaru, C. Pohrib, Iosif Kluger, Constantin Solomon, G. G. Ursu, Al. Alexinski, C. A. Stoide, G. G. Constantinescu, Victoria Lupu-Ciobotaru, Emil Bostan, Doru Scărlătescu, Ștefan Rugină, Mihai Blejeru etc. Printre absolvenții acestei prestigioase școli se numără: Gheorghe Pătrașcu, Ștefan Petică, Tudor Pamfile, Eugen Boureanul, Iorgu Iordan, Anghel N. Rugină, Constantin Narly, Vintilă Dongoroz, Ion Dongorozi, Pamfile Șeicaru, I. Valerian, Miltiade Filipescu, Ilie Matei, Scarlat Longhin, Mihai Berzea, A. P. Samson, Constantin I Mocanu, Brăduț Covaliu, Ștefan Sevastre, Ovidiu N. Popovici, George Iulian, Ion Hurjui, George Apostu, Adrian Caraculacu, Dan Mihăilescu, Boris Plăhteanu, Iacov Rosenzweig, George Purcarului, Dionisie Duma etc. Toți aceștia aveau să contribuie prin demersurile lor notabile la progresul științelor, tehnicii sau medicinii, la afirmarea literaturii sau artelor plastice din România și, implicit, la întărirea încrederii tinerilor în această unitate de învățământ, spre satisfacția și mândria tecucenilor.

3.Bustul lui "Calistrat Hogaș"-Str. 1 Decembrie 1918, nr.62

Purtând semnătura sculptorului Ion Dămăceanu, autor al mai multor portrete de personalităţi importante ale istoriei și literaturii româneşti, bustul a fost amplasat în stânga clădirii Casei de Cultură, inaugurarea sa având loc la 9 aprilie 1984. Inţial, acesta fusese montat în interiorul instituţiei sus-menţionate, dar pentru că era mult prea mare, s-a hotărât ca bustul să fie expus in stradă, chiar pe drumul pe care Calistrat Hogaş îl parcursese, în nenumărate rânduri, în anii profesoratului tecucean din anul şcolar 1878/1879. Lucrarea este executată într-o manieră barochistă, mult mai aproape de temperamentul, dar şi de natura conţinutului celor două scrieri de căpătâi ale prozatorului: ,,Pe drumuri de munte” şi ,,În Munţii Neamţulu’’. Prin așezarea acestui monument într-o zonă centrală a oraşului, s-a mai adăugat un pios omagiu celui dintâi scriitor reprezentativ al Tecuciului. De astfel, numele prozatorului Calistrat Hogaş a fost preluat de primul Cămin Cultural orăşenesc (inaugurat la 21 aprilie 1938), de Cenaclul Literar al Casei de Cultură, precum şi de o Societate Culturală a intelectualităţii tecucene, constituită la 15 aprilie 1973. În final, numele său este purtat cu mândrie de fostul Liceu Real de băieţi unde a funcţionat ca dascăl, devenit Colegiu Naţional.

4.Colegiul Național "Spiru Haret"-Bd. Victoriei, nr.12

Instituţia a fost atestată pentru prima dată într-un document emis la 28 octombrie 1898 de marele proprietar Tache Anastasiu, din iniţiativa căruia a luat fiinţă o Scoală Profesională de Fete, care din 1900 se va numi "Tache şi Elena Anastasiu", după numele ctitorilor. In toamna anului 1918 (1 septembrie), Elena Anastasiu s-a hotărât să înfiinţeze o primă clasă de gimnaziu pe langă Scoala Profesională de Fete pentru a pregăti elevele şi cadrele didactice necesare înfiinţării unui liceu de fete. La 28 octombrie 1923 se inaugurează, în prezenţa ministrului Instrucţiunii Publice, Liceul de fete "Tache si Elena Anastasiu". Până în 1963 liceul a funcţionat într-o clădire aflată în centrul oraşului, actualmente sediul Administraţiei Financiare. După aceasta dată, unitatea şcolară s-a mutat în actuala clădire (nouă, modernă), situată pe bulevardul Victoriei, nr.12. După 1990, liceul devenit teoretic, a primit denumirea de "Spiru Haret", ca omagiu adus reformatorului învăţământului romanesc. Instituţie cu tradiţie în învăţământul tecucean, Liceul Teoretic "Spiru Haret" a cunoscut o evoluţie constant ascendentă, impunându-se treptat în conștiinţa comunităţii prin rezultatele sale remarcabile, obţinute pe toate planurile: examene,concursuri,olimpiade etc.

5.Bustul lui "Spiru C. Haret"-Bd. Victoriei, nr.12

Realizat in bronz de marele sculptor Ion Jalea, în anul 1934 portretul de fractura romanică a fost montat pe socul si inaugurat, la 21 noiembrie 1935 in fata Liceului de fete "Tache si Elena Anastasiu" în prezenţa dr. Const. Angelescu, ministrul Intrucţiei, Cultelor şi Artelor, şi a prof. univ. Ion Simionescu si av. Nicolae Teodorescu, prefectul județului Tecuci In vederea edifucarii monumentului dedicat marelui reformator al învățământului romanesc, se constituise, încă din toamna anului 1932 (când s-au comemorat, cu fast, la Tecuci, 20 de ani de la moartea lui Spiru Haret), un comitet de iniţiativă, al cărui preşedinte a fost unul din emulii acestuia, învăţătorul Constantin M. Gheorghiu, ce avea să desfăşoare o susţinută campanie de colectare a fondurilor prin intermediul publicaţiei „Lămuriri şcolare”. Pe partea din faţă a soclului a fost încastrat un basorelief (executat în bronz de acelaşi autor), care-l înfăţişează pe marele cărturar adresându-se mulţimii. Piedestalul are înscrise următoarele precizări: „Spiru C. Haret 1851-1912 Organizatorul şi îndrumătorul învăţământului românesc…”. In dreapta piedestalului s-a redat un fragment din testamentul său: „…Plec din lume cu mulţumirea că nu am pierdut vremea şi că mi-am îndeplinit datoriile atât cât puteam să mi le îndeplinesc în împrejurările în care am trăit şi în marginea puterilor mele fizice şi intelectuale. Aceasta să fie şi mângâierea acelor care m-au iubit şi care vor rămâne după mine.” Odată cu mutarea fostului Liceu de fete (devenit, între timp, Liceul Industrial nr. 1) într-un local nou şi spaţios, a fost deplasat şi bustul care s-a fixat în faţa acestuia. De altfel, liceul, redevenit teoretic, a preluat, din anul 1991, numele lui Spiru Haret.

6.Colegiul Național de Agricultură și Economie-Str. 1 Decembrie 1918, nr.197

Cea mai mare clădire publică din oraș a fost concepută de arhitectul Constantin Nănescu ca local pentru Școala Normală de băieți. Piatra fundamentală a monumentalei construcții a fost pusă la 19 decembrie 1923, dar, după patru ani (timp în care s-a zidit la roșu mai bine jumătate din clădire) lucrările au fost sistate pentru că, între timp, Școala Normală a fost desființată. De la 1 septembrie 1951, clădirea – care ajunsese între timp o paragină – a fost preluată de Ministerul Agriculturii. Acesta se va îngriji de terminarea sa. Tot din deceniul al șaselea, începe să funcționeze aici Școala Tehnică Agricolă, transformată pe parcurs în Liceu Agroindustrial. Clădirea masivă cu ziduri groase din cărămidă ale cărei planșee sunt susținute de grinzi din beton a fost concepută pe principiul școlii internat, ea având nu numai săli de clasă, laboratoare,sală de festivități , ci și cantină și numeroase dormitoare. Holurile largi și înalte, cărora li se adaugă cele trei scări interioare, permit deplasarea cadrelor didactice și a elevilor în toate direcțiile. Fațada principală cu o lungime de 100 m este fragmentată de ferestre mari de format dreptunghiular care corespund sălilor de curs și laboratoarelor din interior. Corpul central prin care se intră în școală și care este și cel mai bine realizat cuprinde, deasupra intrării principale, un balcon spre care dau ușile sălii de spectacole. Acestora le corespund ferestrele încadrate, în partea superioară, de arcada unei rame decorative înaltă și puternic reliefată. Din zona acoperișului înalt și conceput în mai multe ape se desprinde o copertină, menită să protejeze atât balconul, cât și peronul intrării.

7.Bustul lui "Mihai Eminescu"-Grădina Publică

Bustul genialului poet român se inscrie pe linia eforturilor tecucenilor de a omagia,și pe o astfel de cale,personalitatea de excepție a lui Mihai Eminescu.Numele său era des revocat în salonul literar- Calimah;poezia sa îl subjugase de-a binelea pe trubadurul local Theoder Şerbănescu,membru al aceleiași societăți literare din Iași; din care făcea parte și marele nostru poet. Oamenii acestui oraș au primit cu entuziasm și turneul de conferințe și recitări al lui A.D.Xenopol si Petre Sturdza care au poposit,în vara anului 1892,la Tecuci, în vederea strângerii fondurilor necesare ridicării unei statui a poetului.Totodată,prin anii 1909-1912,la Tecuci şi-a desfășurat Societatea Literară „Mihai Eminescu”,printre întemeietorii acesteia numărându-se Pamfil Șeicaru,Ştefan Gheorghiu și Constantin Doboş.Se mai cuvine a adăuga și faptul că prima monografie dedicată ilustrului poet se datorează tecuceanului Nicolae Petraşcu. Bustul care redă chipup poetului din perioada misterioaselor arderi interioare a fost conceput de sculptorița Doina Roman,în 1959,dezvelirea sa având loc în anul imediat următor. Acest portret din piatră poate fi văzut in partea de răsărit a Grădinii Publice,el fiind situat nu departe de fântâna arteziană. În încheiere, îndrăznim sa spunem ca bustul se înscrie in rândul celor mai reușite dintre cele ce i-au fost dedicate până în prezent.

8.Clubul Copiilor și Elevilor-Str. Galați, nr.11

Vila în care funcționează de peste cinci decenii Clubul copiilor mai înainte fusese sediul Prefecturii județului Tecuci. Inițial, clădirea -construită în anii 1920-1921,fusese proprietatea av. Ioan E. Şendrea. Pe 17 octombrie 1923, Comisia Interimară a județului avea să o cumpere pentru instalarea birourilor administrației teritoriale, plătind pentru imobil cât şi pentru terenul de 8000mp , plantat cu pomi roditori , suma de peste două milioane lei. În documentul legat de această tranzacție se fac următoarele mențiuni:"corp principal făcut din beton , având 2 m fundament, 1/60 soclu, compus din 12 camere, un antret şi două balcoane cu 3 intrări separate toate cu parchet pe jos (...) învălit cu țiglă , în stil românesc şi pictat cu motive bisericești vechi". Fațada frumoasei vile în stil neoromânesc dădea , cândva, spre un parc englezesc amenajat în mod special, dar care a dispărut cu mult înainte de instalarea clubului. Colțul nord-estic , care corespunde întrutotul configurației salonului pentru oaspeți din interior, ne trimite cu gândul la imaginea unui turn, având în vedere faptul că, deasupra, a fost improvizată şi o terasă- balcon protejată de o copertină pentru destindere, implicit pentru admirarea priveliștii citadine. Intrarea principală este cu siguranță partea cea mai reuşită a acestei construcții. Foişorul care o marchează atrage atenția nu numai prin elemente decorative, ci şi prin stălpii de inspirație populară. Trebuie să precizăm că imediat după terminarea acestei construcții, intrarea în curte se făcea pe sub o poartă din lemn în stil românesc care a dispărut cu timpul.

9.Bustul lui "Alexandru Ioan Cuza"-Str. 1 Decembrie 1918, nr.64

Preocupările gălăţenilor pentru a ridica un monument în memoria lui AL I. Cuza datează încă de prin 1891, atunci când s-au făcut primele demersuri pentru constituirea unui comitet ce urma să strângă fondurile necesare. În 1893, VA Urechia oferea Galaţiului bustul lui Mihail Kogălniceanu. La dezvelirea acestuia, autorităţile locale îşi exprimă dorinţă de a înzestra oraşul şi cu statuile lui Alexandru Ioan Cuza şi Costache Negri. „Numai acea naţiune manifestă vitalitate, care onorează şi conservă memoria bărbaţilor care au luptat pentru ea”, spunea VA Urechia. In 1959, cu prilejul Centenarului Unirii Principatelor Române, în partea superioară a soclului acestui monument a fost instalat bustul lui Al. I. Cuza, operă în bronz a sculptorului loan Dimitriu-Bârlad. Din cauză că acesta distona totuşi cu proporţiile întregului ansamblu, Ia 9 mai 1972 el a fost înlocuit cu statuia de acum, datorată lui Ion Jalea. Bustul realizat de Dimitriu-Bârlad a fost transferat Ia Tecuci şi împodobeşte astăzi artera principală a acestui oraş. Profesorul Corneliu Stoica spunea într-o lucrare a sa că monumentul, aşa cum se înfăţişează astăzi, este rezultatul muncii, Ia intervale mari de ani, a celor doi sculptori amintiţi: italianul Raffaello Romanelli şi românul lon Jalea. "Prinţul Cuza este un bărbat cum nu există altul în Principate, care vrea fericirea şi independenţa ţării sale. Hotărât, fără exaltare însă, modest şi dezinteresat, chibzuieşte cu înţelepciune. Toată lumea este de acord asupra calitatăţilor eminente cu care este înzestrat noul domnitor".

10.Casa de Cultură-Str. 1 Decembrie 1918, nr.62

Instalată în sediul vechii Primării, Casa de Cultură a municipiului Tecuci este continuarea frumoaselor tradiții instituite, de-a lungul secolului trecut, de ateneele, societățile și căminele culturale create în localitate din necesitatea de a suplini inexistența unor instituții cu caracter profesionist. La Tecuci, ființa un Ateneu Cultural în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. O carte, intitulată “Sentimentul național” , reproducea conținutul unei conferințe cu același titlu, ținută de căp. Gheorghe Boureanul în sala Ateneului Tecuci, în anul 1894. Mult mai târziu, după ce își încetaseră activitatea câteva societăți și cercuri culturale, la 25 noiembrie 1923, un comitet de inițiativă – alcătuit din 165 membri, din dorința de a ridica nivelul spiritual al oamenilor simpli, cât și pentru a satisface exigențele culturale ale intelectualității – a pus bazele unei instituții cu sediu propriu și cu personalitate juridică. Este vorba de întemeierea Ateneului Cultural care, din anul 1924, avea să preia numele poetului Ștefan Petică, fiu al acestor meleaguri. În prima perioadă a activității sale, acesta a fost condus cu competență de dr. Grigore Tăbăcaru, renumit pedagog și gazetar. Ateneul Cultural a funcționat până în anul 1931, desfășurând o susținută activitate cultural-artistică concretizată în șezători , conferințe, inaugurări de monumente, expoziții, tipături, concerte și spectacole teatrale. În perioada anilor 1936-1944, a activat la Tecuci Căminul Cultural “C. Hogaș”. Președintele său a fost N. Conduratu, protoiereul județului Tecuci. La invitația acestui așezământ, au conferențiat câțiva din fiii Tecuciului: Eugen Boureanul, Pamfil Șeicaru și Alexandru Lascarov-Moldoveanu. Sub egida acestei instituții, George G. Ursu, profesor de la Liceul de băieți “D. A. Sturdza”, a publicat monografia “Tecuciul literar”. În vara anului 1953, la Tecuci, a luat ființă Casa Raională de Cultură, menirea sa fiind aceea de “răspândire a culturii și a artei în rândul maselor”, dar și de a coordona prin corpul său metodic demersurile educative și artistice inițiate de căminele culturale din zona raionului administrativ. Sediul acesteia a fost pe strada 13 Septembrie, colț cu strada Republicii, unde se află actualmente Sala de lectură a Bibliotecii Municipale. Odată cu împărțirea teritorial-administrativă din anul 1969, instituția și-a limitat atribuțiunile, devenind Casa de Cultură a municipiului Tecuci. Din anul 1978, sediul acesteia, desprinzându-se de Sala de spectacole, s-a instalat în clădirea vechii primării unde se află și în prezent. De-a lungul celor peste șase decenii, formațiile artistice de amatori ce au activat în cadrul acestui locaș de cultură (teatru, brigadă, grup satiric, taraf, montaj literar, formația de muzică ușoară etc.) au obținut, în cadrul marilor confruntări naționale, numeroase premii sau mențiuni. Ansamblul folcloric ”Doina Siretului” (creat în anul 1975) a fost într-un fel înmănuncherea artistică a unor grupuri sau formații muzical coregrafice sindicale pregătite mulți ani de instructori talentați precum Luca Toma, Bebe Gheorghiu, Sabina Evanghelidis și alții. Cele mai multe distincții le-au primit: Universitatea cultural-științifică – deținătoare de cinci ori a Premiului I pe țară, și Cenaclul literar ”Calistrat Hogaș”(întemeiat pe 5 mai 1955). Cenaclul literar include membri de vârste și profesii dintre cele mai diverse. Printre cei care s-au remarcat, de-a lungul timpului, în cadrul ședințelor sale, dar și prin activitatea publicistă menționăm pe: Ovid Caledoniu, Emil Băicoianu, Doru Scărlătescu, George Bălan, Ion Panait, Dionisie Duma, Vasile Sevastre-Ghican, Iordan Grecu, Ionel Necula, Vasile Ghica, Eleonora Stamate, Costică Oancă, Ilarion Boca ș.m.a. Casa de Cultură este inițiatoarea unor prestigioase manifestări cultural-artistice care continuă să se deșfășoare și astăzi: Festivalul Național de Poezie ”Costache Conachi” (care a debutat pe 24 septembrie 1993), Festivalul-concurs de interpretare muzică ușoară pentru copii ”Floare de april” (1993), Festivalul județean de interpretare muzică populară ”Baladele Siretului” (fost ”Omătuța”). Colocviul anual de filosofie ”Ion Petrovici” (inițiat din anul 2006), Concursul interjudețean de jurnalism ”Pamfil Șeicaru” (2013) și manifestarea de suflet ”Tecucenii la ei acasă” completează paleta atât de bogată și diversă a activităților prestigiosului așezământ de cultură.

11.Biblioteca Municipală"Ștefan Petică"-Str. Republicii, nr.11

Biblioteca municipală "Ștefan Petică" ocupă două clădiri diferite ca arhitectură dar care, din punct de vedere cromatic, se leagă între ele. Cea mai scundă - care datează din anul 1912 și a aparținut Societății Anonime "Banca Tecuciului" - impresionează prin fațadele cu bosaje ce includ deasupra cornișei un frumos atic cu baluștri. Ferestrele sale dinspre stradă, precum și celor din preajma intrării, cărora li se adaugă și ușa de acces cu parte superioară în semicerc, conțin ancadramente cu cartușe și solbancuri cu medalioane baroce. În zona intrării a fost introdusă o colană clasică ce susține antablamentul. Din holul mic dominat din 28 octombrie 1944 de medalionul în basorelief realizat de sculptorul tecucean Dan Mateescu de pătrunde în vechiul foaier transformat de mai multă vreme într-o galerie pentru expoziții. Iluminarea acesteia de face natural, direct din plafon și, respectiv, prin acoperiș, decupajul protejat de sticlă mată, fiind mărginit de un vrej de frunze dispus în chenar. Din foaier se accede în trei încăperi (există și o a patra, dar aceasta aparține clădirii alăturate). Cea mai spațioasă și mai luminoasă sală, dispusă pe linia străzii, adăpostește secția de împrumut pentru copii. Cealaltă construcție - ridicată chiar pe locul ocupat de vechiul hotel "Bogdan" și pe a cărei arhitectură exterioară o imită cu scrupulozitate - este ceva mai semeață și, desigur, cu mult mai solidă. Edificiul fostei Societăți de Ce și Economie "Prevederea" a fost înălțată înaintea Primului Război Mondial de Nestor Cincu. În momentul inaugurării sale, aceasta fusese considerată prima clădire din Tecuci cu structură de rezistență, șarpantă și acoperiș din beton armat. Că și clădirea veche cu un singur nivel prezentată anterior, imobilul ocupa o poziție de colț, din care motiv ornamentele cu motive geometrice de deasupra ferestrelor își desfășoară repertoriul lor pe ambele fațade îndulcind, pe cât posibil, severitatea liniei generale. În zona etajului, fiecare dintre fațade este secționată de cate o ușa ce posedă în partea superioară arhitrave cu motive vegetale. La nivelul pragului ușilor a fost adăugat și câte un balcon pentru atenuarea monotoniei pereților. Deasupra balconului, în zona acoperișului, au fost adăugate doua elemente semisferice decorate cu flori de lotus. Parterul acestei clădiri este ocupat în prezent de secția de împrumut pentru adulți (în care se accede din foaierul celeilalte clădiri) și de depozitul central al sălii de lectură. La etaj se poate ajunge pe o scara interioară. Aici se găsesc mai multe săli de diverse dimensiuni. În cea mai mare dintre acestea funcționează sală de lectură și secția destinată accesării internetului. Celelalte spații sunt rezervate depozitelor de carte. Pe unul din pereții celui mai înalt, inca de pe vremea de când funcționa aici Cenaclul Literar al Casei de Cultură, artistul tecucean Dan Mateescu a conceput o frescă în ulei care îl reprezintă pe scriitorul Calistrat Hogaș rătăcind pe drumurile din Munții Neamțului.

12.Clădirea Oficiului Poștal-Bd. Victoriei, nr.13

Constructia a fost ridicata in anul 1937 pentru a adaposti principalul Oficiu Postal al orasului,care continua sa functioneze aici. Imobilul solid din beton si caramida,se impune prin organizarea volumetrica interioara(demisol,parter si etaj) si prin plastica arhitecturala din exterior. Atat fatada principala,cat si fatadele laterale-care se percep foarte bine din strada-au fost concepute pe sistemul contrastelor dintre suprafetele mai mari,discret animate de fasiile orizontale din caramida aparenta si castelele realizate din tencuiala,pe de o parte,si chenarele,firidele,arcele sau stalpii de piatra,pe de alta parte. Frumoasa fatada dinspre bulevard include in partea inferioara un portal prin care se patrunde in holul ghiseelor,iar deasupra,ea etaluaza un foisor cu valoare pur decorativa.

13.Casa Ofiţerilor, azi Casa Armatei-Str. Costache Racoviță, nr.22

Cunoscută şi drept Casa Armatei sau Casa Ofiţerilor, clădirea situată pe Str. Costache Racoviță nr. 22 găzduieşte sau mai bine zis obişnuia să găzduiască manifestări şi întâlniri cu militari. Valoarea imobilului este dată mai degrabă de vechime decât de istoric sau de stilul arhitectonic.a

Judecătoria Tecuci funcţionează conform legii nr.304/2004 de organizare şi funcţionare a instanţelor şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a acestora, fondurile sunt cele alocate de la bugetul de stat prin ordonatorul de credite Tribunalul Galaţi. Statul de funcţii este aprobat conform legii de organizare judecătorească. Activitatea se desfăşoară conform regulamentului de organizare şi funcţionare al instanţelor judecătoreşti. Administrativ teritorial municipiul Tecuci aparţine judeţului Galaţi fiind amplasat în partea central – nordvestică acestuia. În municipiul Tecuci funcţionează Judecătoria Tecuci care în prima jumătate a secolului XX s-a intitulat Tribunalul Tecuci. Tribunalul Tecuci a avut sediul în municipiul Tecuci, clădirea din parcul central până în anul 1972 când acesta a fost mutat pe strada V. I. Lenin actualmente strada Elena Doamna. În anul 1984 sediul clădirii a fost mutat pe strada Dobrogeanu Gherea, actualmente Costache Racoviţă nr.28 bis, unde îşi are sediul şi în prezent. Clădirea judecătoriei aparţine patrimoniului cultural naţional fiind monument istoric, anterior acest sediu a aparţinut administraţiei financiare locale, respectiv în prima jumătate a secolului XX, după care a fost transferată Ministerului Apărării Naţionale – comenduirea garnizoanei, iar anul 1984 a fost transferată în proprietatea Ministerului Justiţiei şi modernizată. Construit înainte de 1914, de Ministerul de Finanţe, ca sediu al administraţiei Financiare, palatul găzduieşte astăzi instituţia ce aparţine Ministerului Jusţiţiei. Intrarea prin partea de răsărit se face printr-un portic alcătuit dintr-un fronton şi doua colonete sprijinite pe socluri, între care se aliniază treptele scării de acces. Planul dreptunghiular al construcţiei, include, atat la parter cât şi la etaj, o serie de încăperi degajate jos de un vestibul, iar sus de un hol suprapus peste acesta.Holul de deasupra, la care se accede printr-o scara cu balustrada, este iluminată natural. Istoric al activităţii de judecată: Până în anul 1990 la Judecătoria Tecuci s-au judecat cauze de natură penală, civilă, dreptul familiei, drept contravenţional, dreptul muncii, Legea 18/1986 privind controlul averilor iar după 1990 şi în prezent cauze de natură penală, civilă, dreptul familiei, drept contravenţional, dreptul muncii, drept comercial, drept funciar.

14.Judecătoria-Str. Costache Racoviță, nr.28 bis

Institutul National al Monumentelor Istorice, for ce apartine de Ministerul Culturii, a publicat o lista cu toate monumentele istorice din Romania. Am studiat lista respectiva si m-am oprit asupra cladirilor declarate monument istoric din orasul nostru. Cateva informatii oferite de amintitul institut necesita mici "retusuri". Astfel, la pozitia 215, GL-II-m-B-03101, se afla "casa Natalia Negru". Cladirea, datata pentru "sf. sec. XIX", se afla pe str. George Cosbuc. Daca data construirii casei este, oarecum, corecta ("sf. sec. XIX" ofera posibilitatea unor interpretari), nu se poate spune acelasi lucru si despre proprietarul de drept al imobilului. În volumul Respiro în amonte, scriitorul C. D. Zeletin avea să descrie emoţionanta întâlnire, la Tecuci, cu poeta: „bătrâna Natalia Negru (d.1962) locuia acum într-o casă veche a Tecuciului de altădată, care se mai păstrează şi astăzi, pe strada Uzinei nr. 5, actualmente George Coşbuc … casa fusese a familiei pictorului Gheorghe Petraşcu şi, mai în urmă, a nepotului său, filozoful Ion Petrovici”. Deci, casa era de fapt a familiei Petrovici, mai precis a doctorului Constantin Petrascu, unchiul lui Ion Petrovici. Despre Constantin Petraşcu, primul născut în familia Neculcea şi Catrina Petrovici, avem informaţii preţioase şi de la vărul acestuia, scriitorul şi diplomatul Nicolae Petraşcu, fratele pictorului Gheorghe, ambii nascuti Petrovici. Acesta scrie despre doctorul Petraşcu că „dat de un tată împovărat cu o casă de copii, la un stăpân în Galaţi, la negustorul Mitache Gabroveanu, deşi fusese premiant în şcoala primară, după câteva luni el fugi de acolo şi cu greutăţi mari ajunse la Bucureşti, unde, într-o dimineaţă, d-rul. Davila îl văzu stând la poartă la dânsul”. Carol Davila, întemeietorul Şcolii Naţionale de Medicină şi, mai târziu, al Facultăţii de Medicină, îl înscrie la şcoala de medicină şi după absolvirea ei îl trimite pe Petraşcu la Paris, ca să-şi ia doctoratul în medicină. Nu se cunoaste enigma transformarii numelui Petrovici in Petrascu. Stim ca doctorul a "optat", de-a lungul timpului, pentru mai multe nume: Petrovici, Petrascu, Petrasu, Petras. Natalia Negru (n. 5 decembrie 1882, Buciumeni, Galaţi, d. 2 septembrie 1962,Tecuci) a fost o profesoară, poetă, prozatoare şi traducătoare, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români. A fost primul dintre cei doi copii ai institutorului Avram Negru şi a soţiei acestuia Elena, născută Dimitrescu. Cel de al doilea copil a fost medicul, profesor universitar Dimitrie Negru. Mama lor se trăgea dintr-o veche familie de răzeşi moldoveni din ţinutul Tecuciului.

15.Casa Natalia Negru-Str. George Coșbuc, nr.5

16.Casa Clery Sachelarie-Bd. Victoriei, nr.8

Această casă ce datează de peste o sută de ani este una dintre cele mai frumoase şi mai bine conservate dintre imobilele vechi de pe bulevardul Victoriei. Însemnul de proprietate se regăseşte în monograma de pe pardoseala din zona intrării. Faţada este bine proporţionată şi excesiv de sobră. Singurele elemente din ordin decorativ au fost concentrate doar deasupra ferestrelor, în zona vestibulului sau pe la colţurile scoase in evidenţă de bosaje. Din vestibulul proeminent se pătrunde intr-un fel de salon,iar de aici in camerele laterale. În spate se găsesc mai multe încăperi, folosite ca dormitoare,bucătărie etc. Înainte de confiscarea cladirii, avocatul Clery Sachelarie – care detinea si o renumită farmacie in localitate – o adusese in vizită, la Tecuci, si pe renumita cântăreată Maria Tanase cu care se căsătorise. Între anii 1957-1964, aici s-a aflat redacţia ziarului ,,Avantul”,organ al Comitetului Raional al PMR Tecuci, iar dupa desfiinţarea sa spaţiul a fost atribuit pentru o scurta perioada Organizatiei Raionale a Pionerilor. Până de curând, in partea din fata a imobilului a funcţionat o farmacie.

17.Vila Ghiță Glod-Bd. Victoriei, nr.14

Întregistrându-se șirului de locuințe în stil neoromânesc, imobilul a fost contruit după anul 1920 ca apartament de locuit pentru familia lui Ghiță Glod. Cocheta vilă a fost compartimentată în următoarele spații: vestibul, sală de primire, birou, sufragerie, bucătărie, dormitoare. Toate încăperile au plafoanele decorate în stuc, chenarele acestora cuprinzând ornamentele geometrice ori vegetale. Nota particulară a edificiului o dă însă exteriorul. Atât fațada principală, cât și fațadele laterale, conțin structuri volumetrice și elemente decorative specifice arhitecturii noastre tradiționale. Retin atenția: soclul puternic reliefat cu firide oarbe, pridvorul dezvăluit de prezența celor trei stâlpi, ușa de la intrare, ancadramentele ferestrelor în arcadă și, mai ale, banda cu motive vegetale ori șirul firidelor care decorează partea superioară a perețiolr camerelor mai înalte. Acoperișul casei este realizat în mai multe ape. Se spune că aici ar fi fost găzduit și marii oameni politici din prima jumătate a secolului al XX-lea Iuliu Maniu și Ion C. Brătianu, atunci când ei s-au aflat la Tecuci. Până nu demult, aici, funcționase Grădinița nr. 7.

18.Casa Tache Anastasiu-Str. 1 Decembrie 1918, nr.64

Nepotul lui Alexie Anastasiu, juristul Dimitrie Petre (Tache) Anastasiu (1836-1900) este cel care după 1868, anul trecerii la cele veşnice a unchiului său, a preluat treburile moşiei, ale conacului şi, fireşte, ale Bisericii din Călmăţui. Dimitrie a dat locaşului al doilea hram, cel al Sfântului Dimitrie şi dovadă că nu i-a fost indiferentă biserica sunt mormintele din curtea bisericii, care amintesc de el şi de ai săi. Dimitrie Anastasiu a fost jurist, prefect de Tecuci între anii 1877-1878 şi 1881-1891, deputat şi senator de Covurlui, Tutova şi Tecuci. Dimitrie s-a dovedit a fi un mare filantrop şi un mare iubitor al istoriei acestor locuri. Tot el este fostul proprietar al Conacului de la Ţigăneşti, judeţul Galaţi, şi înainte de a pleca la ceruri, a lăsat întreaga sa avere Academiei Române. Academia a fost cea care i-a continuat opera de caritate, prin fundaţia care i-a purta numele. "În Testamentul său, Dimitrie Anastasiu cerea ca administratorul averii sale să asigure salariul preotului din Călmăţui, al celor doi cântăreţi şi al paraclisierului", ne spune părintele Dorin Ciobanu.

Crucea din curtea bisericii

În semn de adâncă recunoştinţă şi respect, în curtea Bisericii din Călmăţui, o cruce mare, înaltă de 4,5 metri, făcută din marmură neagră de Carrara de Academia Română, ne aminteşte despre lucrarea pământească a lui Dimitrie Anastasiu. Mormântul este acum într-o avansată stare de degradare şi aşteaptă ca noi - beneficiarii acestor frumuseţi pe care ni le-a lăsat familia Anastasiu - să fim la înălţimea faptelor acestui filantrop. Biserica a fost refăcută prin eforturile oamenilor şi ale bisericii, dar mormântul său are nevoie de o restaurare.

"Paşa de Tecuci"

Despre Dimitrie Anastasiu, presa vremii a spus şi lucruri controversate, cum se întâmplă şi astăzi, însă faptele sale alese, "notabile" ne vorbesc peste timp. A fost numit de ziarul "Vocea Covurluiului" (ediţia din 4 iulie 1894) "Paşa de Tecuci". El este cel care "a început şi terminat lucrările la şoselele din Tecuci, a terminat anul trecut o frumoasă clădire pentru şcoala de băieţi nr. 1, acum se ridică un nou local pentru şcoala de băieţi pe locul dăruit de D. Tache Anastasiu, localul şcolii de fete nr. 1 se ridică acum, Palatul Justiţiei cu o sală mare pentru Curtea de Juraţi s-a terminat acum doi ani, Palatul Primăriei cu etajul de sus pentru primirea oaspeţilor este terminat, un teatru frumos s-a ridicat în Tecuci care serveşte şi ca hală pentru expoziţie, un turn de observaţie, iar comunele rurale le-a dotat cu localuri de şcoală".

19.Casa Tudor Pamfile-Str. Elena Doamna, nr.32

Scriitor, etnolog şi folclorist de mare valoare, Tudor Pamfile s-a născut la Ţepu, pe 11 iunie 1883. Şi-a început şcoala în comuna natală, a urmat la Tecuci cursurile ultimelor două clase primare şi gimnaziul, după care a făcut Liceul Militar la Iaşi şi Şcoala de ofiţeri de cavalerie şi infanterie din Bucureşti. În 1906, după finalizarea studiilor, a fost repartizat ca sublocotenent la Regimentul 3 Roşiori din Bârlad, oraş în care a editat primele reviste - „Ion Creangă” şi „Miron Costin”, iar ulterior a publicat la Tecuci şi Bârlad revista „Freamătul”. În 1915, alături de câţiva intelectuali din Bârlad, a pus bazele societăţii culturale „Academia Bârlădeană”. Din anul 1918, Tudor Pamfile s-a stabilit, ca şef al Serviciului de Propagandă Naţională, la Chişinău, unde a condus, timp ce câţiva ani, publicaţia „Cuvântul Moldovei”. A scris sau a colaborat la peste 40 volume despre mitologia şi credinţele poporului român, despre arta şi tehnica populară, unul dintre acestea („Industria casnică la români. Trecutul și starea ei de astăzi. Contribuțiuni de artă și tehnică populară) primind, în 1909, un prestigios premiu al Academiei. Culegerile şi studiile sale apărute timp de 15 ani în diverse publicaţii, sub egida Academiei Române, însumează peste 4.200 de pagini. A murit, la Chişinău, pe 31 octombrie 1921, la doar 38 de ani, în urma unei boli pe care o contractase în războiul din Bulgaria, din 1913. Rămăşiţele sale pământeşti au fost strămutate la Tecuci în 1923. La Tecuci există un monument care îi este dedicat, o casă memorială (în care a locuit în perioada 1910-1919) şi o stradă care îi poartă numele, la fel ca şcoala din Ţepu şi un festival folcloric organizat anual la Galaţi, înainte de Crăciun. De asemenea, la Bârlad există o stradă şi o şcoală „Tudor Pamfile”.

20.Vila Vasile Beldie-Bd. aVictoriei, nr.4

Vila aflată vizavi de cladirea TELEKOM inaugurează sirul imobilelor de locuit ce se gasesc concentrate de-a lungul „Bulevardului Garii”.Construită i perioada interbelică, dupa planul locuinței de tip traditional, ea se remarcă, in exterior, prin pridvorul si foisorul , care se desprind din linia fatadei si care lasa protejate de invelitoarea din tigla a acoperișului dispus in trepte. Si pridvorul de la parter si foisorul de la etaj, la care se ajunge printr-o scara interioară, contin in partea superioara arcade in plin centru sprijinite pe stâlpi.Elementele desprinse din vocabularul decorativ romanesc se regăsesc si in configuratia unor ferestre dinspre strada. Întreaga clădire exprimă bunul gust care a stat la baza dozarii proporțiilor si grija deosebita a mesterilor constructori de a impune un exemplu grăitor de lucru bine finisat.Din pacate, vila a avut de suferit in urma unei resaturari neinspirate.

21.Vila Ion Copeschi-Bd. Victoriei, nr.6

Această construcție -înălțată la începutul secolului trecut -prin înfățișarea ei exterioară oarecum stranie a contribuit la îmbogățirea repertoriului urbanistic și arhitectural al orașului. Proprietarul său a fost maiorul de cavalerie Ion Copeschi (fiul dr.Jan Kopețki),cel ce a reușit să-l prindă si chiar să-l împuște pe tâlharul Costache Dragonş,dar care a îndeplinit si funcțiile de prefect sau șef al Departamentului de Recrutare al jud. Tecuci. Vila de inspirație nordică reține atenția privitorului datorită fațadei sale dinspre bulevard care a fost ingenios compartimentată tocmai pentru a scoate in evidență volumele.Cele două corpuri laterale -mult mai înalte decat restul clădiri -sunt legate între ele prin mijlocirea unei copertine menită să protejeze și zona intrării. Ferestrele dreptunghiulare au chenare decorative de la nivelul parterului, dar și lucarnele cu marginile rotunjite de pe versantul acoperișului mansardat se află într-un deplin acord compozițional asigurând totodată și un plus de ritmicitate fațadei. În perioada interbelică în clădire a funcționat Camera de Agricultură. După naționalizare, spațiul a fost pus la dispoziția secției ORL a Spitalului, iar mai recent, aici,a funcționat secția Tecuci a SANEPID-ului Galați.

22.Vila Dimitrie Nenița-Bd. Victoriei, nr.16

Cea mai frumoasă vilă în stil neoromânesc din localitate a fost construită, în anul 1925, pentru farmacistul D. Nenița ca locuință privată cu parter și etaj, întreaga construcție emanând un aer pitoresc și optimist. Arhitecta Culina Arghir a prelucrat,aici, într-un mod inteligent, repertoriul bogat de elemente și forme vechi de tip, punând accentul pe arcadele zonei dominante a clădirii, alcătuită de foișorul de la etaj, la care se accede printr-o scară interioară, pe intrarea protejată de poala învelitorii sau pe pridvorul cu stâlpi, parmaclâc și bagdadie din lemn. Acoperișul conceput în mai multe ape are învelitoarea din ardezie în solzi de pește. Sub cornișa fațadelor laterale se desfășoară un brâu cu ornamente florale. Până la retrocedare, imobilul a adăpostit Biblioteca Colegiului Național "Spiru Haret" din preajmă.